Daca ar fi sa numim o atitudine pe care nu o intalnim deloc, sau poate prea putin la nivel de societate, familie, vecini, prieteni este cea de multumire. Nu suntem multumiti de vremea de afara, de stilul de viata, de politicieni, de profesie, de copiii nostri, de noi. Si nici atunci cand ajungem sa obtinem o parte din ceea ce ar fi parut ca ne multumeste, parca nu e de ajuns.

Poate ca ar fi un exercitiu bun sa vizitam un muribund  ale carui clipe de viata sunt numarate in ore sau zile, care ar da orice pentru inca o zi de viata, de sanatate. Sa stam de vorba cu cineva care n-a cunoscut niciodata dragostea familiala, ca sa fim multumitori pentru cei de langa noi; sa privim in ochi si sa contemplam doar pentru o clipa durerea din ochii unui parinte ce si-a pierdut copilul subit, ca sa fim multumitori pentru viata; sa dam o raita printr-un sat uitat de lume si de timp, ca sa ne dam seama ca traim in lux.

De ce o sarbatoare a multumirii? Pentru ca vrem sa va amintiti ca exista atat de multe lucruri pentru care merita sa multumesti Celui de Sus. Nu datorita noua suntem in viata, sanatosi si traim intr-o vreme de pace. Nu noua ni se cuvine meritul prosperitatii, nici cel al linistii sufletesti. Toate acestea sunt daruri de la Dumnezeu.

Cand copilul tau primeste un dar de la cineva, tot timpul il intrebi: “Cum spui?”…Iar el reactioneaza: ”Multumesc!”

Prin sarbatoarea aceasta am dorit sa rostim un simplu si sincer “Multumesc, Doamne!”. Un “multumesc” intr-o lume nemultumita, impanzita  de nemultumiti, nemultumitori si nemultumiri…

Roxana Ciceu