Intr-o perioada pe care speram sa nu o mai experimentam in aceasta viata, parca am dori sa ii salutam mai mult ca oricand pe cei dragi ai nostri cu “Hristos a inviat”, dar fata in fata! Ramane insa sa ne resemnam cu un telefon sau mesaj scris.

Oricat de avansati suntem economic, tehnologic, trebuie sa recunoastem ca aceasta pandemie ne-a luat prin surpindere. Ne-a oprit cu totul in loc din ritmul alert al vietii. In jurul nostru auzim vesti triste, pierdem prieteni sau chiar rude. Vecinii sunt panicati, doctorii alertati, politicienii invrajbiti, copiii plictisiti. Vedem cum viata se scurge la propriu in jurul nostru si privim neputinciosi la ziua de maine. Cu toate acestea, va incurajam sa priviti dincolo de scenariul cenusiu in care traim de cateva saptamani, chiar luni.

Dragoste = timp

Un baietel de 8 ani a fost intrebat intr-o dimineata de doamna lui invatatoare: Ce ti-ai dori sa primesti cel mai mult din partea parintilor tai de ziua ta? Gandeste-te la ce crezi tu ca e cel mai de pret si scump cadou. Baiatul a stat o clipa pe ganduri si a raspuns: “Mi-as dori ca mama si tata sa imi ofere din timpul lor. Numai mie.”

E atat adevar in acest raspuns sincer de copil. Un adevar pe care poate multi dintre noi l-am neglijat fiind prinsi de rutina zilnica.

Acum mai mult ca niciodata dispunem de aceasta resursa – timp – nu mai avem scuza traficului rutier, oboselii excesive de la serviciu, orelor de canto, dans sau sport la care ne duceam copiii. Deodata bonele, bunicii, educatoarele, invatatoarele au disparut din peisaj. Raman doar parintii cu copiii intr-un vid temporal la care privim cu panica si o usoara neliniste. Ce facem 24/24 de ore cu cei pe care Dumnezeu ni i-a daruit temporar in familiile noastre?

Poate ca este un timp in care sa invatam sa contemplam mai mult, sa ne imbratisam copiii mai mult si sa aflam (daca nu stiam deja) care le este cartea sau povestea preferata. E timpul sa ii implicam in gatit si sa le preparam ce le place mai mult. Fara graba, fara oboseala specifica de dupa orele petrecute la birou.

E timpul sa le aflam preferintele culinare, vestimentare si chiar sociale. E timpul sa desenam, pictam, inventam jocuri. E timpul sa fiti creativi! Haideti sa le ascultam muzica, sa aflam ce urmaresc pe internet sau TV. Poate sa le propunem un desen animat/film pe care sa il urmarim impreuna cu ei, oricat de plictisitor ni s-ar parea – lor sau noua. E timpul sa folosim telefoanele mobile atat de des incat sa nu trebuiasca sa le incarcam de 3 ori pe zi.

Poate pentru unii parintii e timpul sa repare relatii devenite reci, sa intareasca relatii deja formate. Sa ne dam seama care ne este sistemul de valori ca familie, ce e important pentru noi si de ce. Cat ne rugam, cat citim din Biblie, cat invatam ceva care sa dainuie vesnic.

Si poate ca e timpul sa reflectam si chiar sa apreciem ceea ce fac oamenii care se ocupa de copiii nostri cat timp noi suntem angrenati la locul de munca sau in activitati personale.

Izolati de circumstante, dar nu constransi de ele pentru a valorifica timpul alaturi de cei dragi noua. Iubiti, ascultati, mangaiati, radeti cu ai vostri copii! Si cand obositi de carantina (pentru ca se ajunge sigur si acolo), aduce-ti-va aminte ca noi trecem prin timp, 18 ani zboara si clipele petrecute alaturi de cei mici vor deveni in curand doar o simpla amintire.

E timpul….si va invitam pe dumneavoastra sa completati lista de mai sus.