Va vine sa credeti ca au trecut trei ani de cand copiii/nepotii nostrii au inceput primul ciclu de invatamant institutionalizat?
Amintiti-vi-i ca pe niste puisori speriati, derutati, despartindu-se pentru prima data de cuibul in care se simteau ocrotiti si pornind sa cunoasca «lumea cea mare». Acum au crescut, le-au crescut aripile si-si iau zborul spre o noua zare pe care cu totii le-o dorim senina, ferita de furtuni.
E prima despartire majora: despartirea de gradinita, de locul unde au invatat primele notiuni despre lume si viata, inconjurati cu afectiune dar si cu fermitatea necesara, vegheati la tot pasul de «zanele bune» ale copilariei lor cand totul este inca basm, cand fantezia devine realitate.
Competenta si profesionalismul personalului didactic si de ingrijire i-au transformat zi de zi, cladind si alaturand notiuni si deprinderi, formandu-le baza si pregatindu-i pentru acumulari viitoare. Acum fiecare pleaca purtand in ghiozdan «bagheta magica» incredintata lor de «zana cea buna» pentru a se putea orienta in viitor prin «padurea de semne» si prin «padurea de semeni», gasind mereu calea cea dreapta, pastrand in amintire privirile aprobatoare sau mustratoare dar mereu atente ale celor care i-au format, veghindu-le primii pasi. Privirilea acelea ii vor mai insoti o vreme in viitor si-i vor mai face mai atenti si mai responsabili.
Multumim, zane bune, pentru tot !
Acum «absolventii» si familiile lor va spun, cu lacrima emotiei mai mult sau mai putin ascunsa dar inevitabila: «Ramas bun!» Ramas bun neuitatei noastre gradinite careia, prin ani, ii vom pastra nestearsa amintirea. Chiar daca, desigur, alte persoane vor deveni importante la un moment dat, alte prietenii se vor lega, amintirea acestei etape va licari, steluta calauzitoare prin viata.
Dumnezeu sa binecuvinteze gradinita noastra, pe cei ce pleaca si pe cei ce raman, ajutandu-i sa-si duca pe mai departe misiunea.
Rodica Iordache