Ochi mari, curioşi şi prea timizi, mâini mici, ude şi reci aşteaptă în jurul educatoarelor să înceapă un nou an… Un nou început plin de speranţe, temeri, mister. Cei mai mari, deja obişnuiţi, vorbesc cu ceilaţi “colegi de grupă”. Le poţi citi în ochi dezinvoltura şi naturaleţea… calităţi după care tânjim şi pe care nu le mai putem avea niciodată la aceeaşi intensitate decât în copilărie.

Trupurile mici, abia crescute, intră cu teamă în grupa mică, fiecare jucărie părând a le ura “Bun venit!”. Urşii pufoşi cu ochi migdalaţi, iepurii gri, păpuşile cu ochi de catifea parcă dansează în linişte urmând cursul sunetelor născute dintr-o cutie muzicală uitată de timp, cu acorduri simple care te învăluie însă într-un alt univers.

În minţile mici se nasc întrebări care parcă aşteaptă un răspuns imediat de la Doamna Educatoare, cea care ţine în mână toată această lume ludică. Întrebări simple, încărcate cu teamă şi emoţie nu au încă îndeajuns curaj să fie rostite. Dar timpul aşteaptă cu răbdare.
Razele pale de toamnă pătrund prin geamul grupei mici, încălzindu-le distant feţele şi ochii curioşi. Un somn parcă ar dori să-şi facă loc, dar… au ajuns la grădinţă şi e prea interesant ca să adoarmă tocmai acum.

Fericire, teamă, emoţie, sinceritate… toate acestea le poţi întâlni in privirea fiecărui copil de la grădiniţa Samariteanul. Mai este lut, apă, iar mâinile educatoarei încă nu au obosit, ci sunt întărite în fiecare zi de puterea divină nelimitată.

A venit timpul pentru un nou început. Un nou an în care mâna lui Dumnezeu va mai veghea încă o dată asupra copiilor, educatoarelor, părinţilor… asupra Universului.